Concluzie

     Mai sunt cateva ore si voi implini 20 de ani de la nasterea mea. Am trecut printr-o adevarata aventura in timpul asta. Dar ce se intampla cand iti dai seama cate ai incercat sa faci si marea majoritate a lucrurilor nu s-au indeplinit ? Continui sa incerci ? In mod normal as spune "DA! Nu ma dau batut inca". Hmmmm.... Corect ! Nu ma dau batut, dar o problema intervine. Cum poti sa duci la bun sfarsit ceea ce ti-ai propus cand esti singur.. Adica nu conteaza ca ai dus greul singur si ca n-a fost cineva acolo sa te sprijine.. Gresit. Mereu vrei sa te bucuri de realizarile tale cu cineva langa tine, care sa se bucure ptr tn. Dar cateodata ajungi sa te uiti in jurul tau si sa zici "Ba eu odata aveam o suflare in ceafa.. acuma numai sufla nimeni."
     Sunt o gramada de intrebari la care nu stiu raspunsul si as dori sa aflu.. dar probabil nu voi afla niciodata si cred ca unele chestii mai bine nu le aflu.. Sunt eu oare devina ? Candva erai un felinar care lumina niste poteci pentru multi.. Acum cand caile au fost descoperite, devi doar un stalp fara bec si pus degeaba.. Ironia sortii as putea spune.. Sunt oare predestinat la un asemenea paradox ? Voi continua sa urc niste scari carora le vad capatul, dar nu il voi atinge nicioada ?! Refuz sa cred. Eu cred ca totul e o experienta de viata. Cred ca nu trebuie sa fie asa mereu si mereu.. Sunt genul de om care prefera singuratatea.. genul de om care nu vrea sa fie ajutat vreodata.. dar genul de om care mereu vrea sa ajute.. Sa fie asta oare gresala mea cea mare ?! Odata un prieten mi-a zis: "Sinceritatea este egala cu prostia". E oare posibil sa fie in totalitate adevarat ?! Tind sa nu cred. Desi in ziua de azi a fi sincer cu marea majoritate a lumii este o prostie cel putin din punctul lor de vedere.. sau mai degraba o oportunitate de a profita de tine.. Dar am fost sincer doar cu cateva persoane, cel putin care consideram eu ca merita.. si totusi, i-am pierdut.. Cum am reusit ? Este prima intrebare pe care mi-o pun si eu de ceva timp si nu i-am gasit raspunsul.. Poate ar fi existat o varianta mai simpla.. Multi dintre voi ar spune: "De ce nu te duci sa vorbesti cu persoana/ele in cauza ?" Raspuns simplu. Nu este orgoliu, incapatanare sau mai stiu eu ce tampenie de genul. Am vrut sa fac asta de foarte multe ori, dar am stat si m-am gandit.. Din moment ce ele sunt implinite, cine sunt eu sa ma bag in viata lor ?! De ce sa intervin ?! Ar putea fi o gandire proasta, dar cand sti ca esti un factor nedorit in ecuatie, preferi sa lipsesti ptr a nu ingreuna problema..
    Nu inteleg totusi de ce suntem predispusi la promisiuni care nu se vor intampla nicioada.. de ce juram in anumite situatii ? cand te casatoresti, in fata altarului e un personaj cu barba, imbracat in negru.. (nu agreez) si te intreaba: juri sa fi la bn si la rau bla bla bla.. ca orice om in postura asta, ai zice DA ! Dar te vei tine de juramantul acela ? Putin probabil.. Generatia asta cel putin nu cred.. 1% din populatia unei tari sar tine de juramant.. aceia sunt batranii care chiar cred in acel juramant, dar restul sunt doar vorbe.. Vedem pe zi ce trece tot mai multe divorturi.. abandonari.. in unele cazuri cu rezultate dramatice de-a lungul anilor.. si mai trist devine pentru copii.. cei care traiesc fara unul dintre parinti.. Nu trebuie sa duci tot greul singur.. dar trebuie sa ai grija cu cine il duci in schimb.. Nu toata lumea e ceea ce pare..
    De as avea puterea, as schimba lumea.. dar asta nu se va intampla nicioadata.. prea multe ganduri negative, prea multe influente, prea multe minciuni.. pentru ce ?! De ce trebuie sa ne luptam intre noi ?! Simplu. Omul are o dorinta idioata.. dorinta de a conduce el, dorinta de putere, dorinta de a controla totul.. Cand se vor opri ?     Nicioadata.