Interesanta intrebare. Si ar trebuii folosita mai des cel putin cu generatia care urmeaza. Am observat foarte multi copii care, nu stiu sa le dau un nume exact, rataciti dar totusi convinsi de puterea lor (parintilor evident) stapani pe sine, dar pana la un anumit moment, pana cand ii lasi singuri. Eh, dupaia incepe distractia.. Am citit intr-un articol pe internet despre astfel de cazuri.. Foarte nefericiti copii. Cam 67% din cei cu astfel de probleme, au ajuns la sinucidere. Cum au ajuns la asta ? Traume din copilarie, neadaptarea in societate, marginalizarea frecventa, nerecunoscuti ca fiind normali. Bineinteles intotdeauna veti vedea "ciudati". De ce ? Pentru ca suntem prea egoisti sa acceptam oamenii mai diferiti ca noi. Dar asta conteaza mai putin. Ce conteaza e cum oprim un astfel de caz ? Se numeste afectiune.. Intotdeauna si mereu trebuie sa acorzi afectiune. Primind afectiune te simti mai increzator, esti mai convins ca poti reusi un plan, ai o alta metalitate si frecventa de a privi lucrurile, oferai exact contrariul si exact contrariul va face. Sunt si cazuri mai aparte, care va este refuzata afectiunea. Sunt solutii si pentru cei mai "problematici". Unele persoane refuza afectiunea pe motiv ca nu cunosc sensul. Da, sunt genu de oamenii care nu stiu intelesu cuvantului, ci doar ca este un cuvant. Altii nu recunosc afectiunea din motiv de teama pentru slabiciune. Altii pur si simplu nu o vor din motive ascunse. Deobicei persoanele mai afectuoase, exact cele care depind de asta, fix aceste specimene refuza total orice fel de afectiune. Cel putin in momente proaste. Tot ce trebuie, e ceva mai multa rabdare si perseverenta. Intotdeauna functioneaza..
Oricum ideea e ca poti face orice minte sa te asculte, poti face orice suflet sa scape din lanturi si orice inima sa bata din nou cu toata puterea ei. Dar nu sunt jucari. Propria experienta ma invatat ce inseamna cand una din cele 3 mari "piese" nu functioneaza cum trebuie, ce se poate intampla.. Rezultatul e destul de dezastruos chiar si pentru cele mai controlate persoane..
Ca un mic exemplu.. Steven Hawkings, un mare om de stiinta al vremurilor noastre, pe care il admir foarte mult, e intr-un scaun cu rotile.. Condamnat tot restul vietii sa nu se poata mobiliza fara un sprijin mecanic.. Nici macar propria lui voce nu o are. Acest om are o vorba foarte inteleapta: "Poate ca sunt blocat intr-un scaun cu rotile, dar in mintea mea sunt liber"
Putem invata multe.. Trebuie doar sa ne eliberam mintea !
